Întrebări indirecte ("Ich weiß nicht, ob.../wann...")

Întrebări indirecte în germană („Ich weiß nicht, ob.../wann...”)

Întrebările indirecte (în germană: "indirekte Fragen" sau „eingebettete Fragen") sunt propoziții subordonate care conțin o întrebare în interiorul unei propoziții mai mari. Ele servesc pentru a raporta o întrebare, a cere o informație într-un mod mai politicos sau a exprima incertitudine/curiozitate. În română le traducem adesea cu „dacă” (pentru întrebări da/nu) sau cu adverbe interogative („când”, „unde”, „de ce” etc.).

- Ca să raportezi ce a întrebat cineva: Er fragte, ob ich komme. — El a întrebat dacă vin.
- Ca să ceri informaţii politicos: Können Sie mir sagen, wo die Post ist? — Îmi puteţi spune unde este poşta?
- Ca să exprimi neştiinţă sau mirare: Ich weiß nicht, wann der Zug kommt. — Nu ştiu când vine trenul.
- În discursul indirect (reportarea unei întrebări în loc de redarea literală).

Regula cea mai importantă: propoziția subordonată (cea care conține întrebarea indirectă) pune verbul conjugat la sfârşit. Pentru întrebările da/nu foloseşti conjuncţia ob. Pentru întrebările deschise foloseşti cuvintele interogative (wer, was, wann, wo, wie, warum, etc.).

Exemple esențiale:
- Întrebare directă (da/nu): Kommt er morgen? — (verb la început)
Indirectă: Ich weiß nicht, ob er morgen kommt. — (ob + verb la sfârşit)

- Întrebare directă (wh): Wann kommt der Zug? — (wann + verb în a doua poziţie în propoziţia principală)
Indirectă: Weißt du, wann der Zug kommt? — (wann + subiect + verb la sfârşit)

Observaţie: Verb‑final apare indiferent de tipul întrebării: ob (da/nu) sau Fragewort (cuvânt interogativ).

Exemple cu ob (tradus prin „dacă”):
- Ich weiß nicht, ob er kommt. — Nu ştiu dacă vine.
- Weißt du, ob Anna heute arbeitet? — Ştii dacă Anna lucrează azi?
- Sie fragte mich, ob ich helfen kann. — M-a întrebat dacă pot ajuta. (vorbirea curentă)
- Sie fragte mich, ob ich helfen könne. — M-a întrebat dacă pot ajuta. (stil formal, Konjunktiv I pentru discurs indirect)
- Ich frage mich, ob das richtig ist. — Mă întreb dacă este corect.

Câteva Fragewörter uzuale (cu traducere):
- wer = cine
- wen = pe cine (acc.)
- wem = cui (dat.)
- was = ce
- wann = când
- wo = unde
- wohin = încotro (unde + direcţie)
- woher = de unde (origine)
- warum / wieso / weshalb = de ce
- wie = cum
- wie viel = cât
- wie lange = cât timp
- wie oft = cât de des
- wessen = al cui
- welcher = care (care dintre)

Exemple:
- Weißt du, wer anruft? — Ştii cine sună?
- Ich weiß nicht, wen sie eingeladen hat. — Nu ştiu pe cine a invitat.
- Kannst du mir sagen, wann der Kurs beginnt? — Îmi poţi spune când începe cursul?
- Sag mir, wo du wohnst. — Spune-mi unde locuieşti.
- Ich möchte wissen, wie viel das kostet. — Vreau să ştiu cât costă asta.

Forme cu prepoziţii (worauf, wofür, womit etc.)
- Worauf wartest du? — Astept ce? (direct)
Indirect: Ich weiß nicht, worauf du wartest. — Nu ştiu la ce (ce anume) aştepţi.
- Womit hat er das gemacht? — Mit ce a făcut asta?
Indirect: Ich frage mich, womit er das gemacht hat. — Mă întreb cu ce a făcut asta.

Cele mai frecvente verbe: fragen (pe cineva), wissen (a şti), sich fragen (a se întreba), sagen (a spune/ a cere), erfahren (a afla), erkundigen (sich erkundigen — a se informa), bitten (a ruga).

Exemple:
- Er fragte mich, ob ich Zeit habe. — M-a întrebat dacă am timp.
- Ich habe gefragt, wann die Sitzung beginnt. — Am întrebat când începe şedinţa.
- Kannst du mir sagen, wo die Bibliothek ist? — Poţi să-mi spui unde este biblioteca?
- Sie erkundigte sich, ob noch Karten frei sind. — S-a informat dacă mai sunt bilete libere.

Notă asupra „fragen nach”
- "nach" se foloseşte când întrebi despre ceva în general: Er fragte nach dem Weg. — A întrebat de drum. Dar dacă vrei să includi conţinutul întrebării, foloseşti o frază subordonată: Er fragte, wo die Haltestelle ist. — A întrebat unde este staţia.

Timpurile în propoziţia subordonată funcţionează la fel ca în propoziţia principală — doar că ordinea rămâne verb‑final.
- Präsens: Ich weiß nicht, ob er kommt. — Nu ştiu dacă vine.
- Perfekt: Ich weiß nicht, ob er gekommen ist. — Nu ştiu dacă a venit.
- Präteritum: Er fragte, ob sie gestern blieb. — A întrebat dacă a rămas ieri.

Konjunktiv I: în stilul formal/în presa scrisă se foloseşte Konjunktiv I pentru discurs indirect (inclusiv pentru întrebări raportate):
- Direkt: Er sagte: "Kommst du morgen?"
Indirect (Konjunktiv I): Er sagte, er komme morgen. — El a spus că ar veni mâine. (pentru întrebări: Er fragte, ob er morgen komme.)

În limbajul curent însă, se foloseşte frecvent indicativul: Er fragte, ob er morgen kommt.

La verbe separabile prefixul rămâne legat de verb în subordonată (formă conjugată la sfârşit):
- Er fragt, wann sie aufsteht. — El întreabă când se trezeşte ea. (aufstehen → aufsteht în subordonată)

La verbe cu prepoziţie (warten auf, sich freuen auf etc.) se foloseşte forma pronominală corespunzătoare în Fragewort (worauf, wofür etc.):
- Worauf wartest du? → Ich weiß nicht, worauf du wartest. — Nu ştiu la ce aştepţi.

- Dacă întreaga propoziţie este o întrebare (adică propoziţia principală este interogativă), se pune semn de întrebare la sfârşit:
Weißt du, wann der Zug abfährt? — Ştii când pleacă trenul?
- Dacă propoziţia principală este o afirmaţie, se pune punct: Ich weiß nicht, wann der Zug abfährt. — Nu ştiu când pleacă trenul.
- Propoziţia subordonată rămâne fără schimbare de punctuaţie separat; se decide semnul final după întreaga propoziţie.

1) Ordinea greşită a verbului (folosirea ordinii din întrebarea directă în loc de verb‑final):
- Greşit: Ich weiß nicht, wann kommt der Zug.
- Corect: Ich weiß nicht, wann der Zug kommt.

2) Folosirea "ob" cu un Fragewort:
- Greşit: Ich weiß nicht, ob wann er kommt.
- Corect: Ich weiß nicht, wann er kommt.

3) Confuzia între ob şi wenn:
- ob = dacă (introduce o întrebare da/nu)
- wenn = când / dacă (condiţie sau repetare temporală)
- Exemplu: Ich weiß nicht, ob er kommt. (Nu ştiu dacă vine.)
Wenn er kommt, sind wir froh. (Dacă/În cazul în care vine, ne vom bucura.)

4) Folosirea lui "dass" în loc de "ob" pentru întrebări da/nu:
- Greşit: Ich weiß nicht, dass er kommt. (înseamnă altceva: „nu ştiu faptul că el vine”)
- Corect: Ich weiß nicht, ob er kommt.

Da/nu (ob):
- Ich weiß nicht, ob er Zeit hat. — Nu ştiu dacă are timp.
- Er fragte, ob wir morgen mitkommen. — A întrebat dacă venim mâine.
- Können Sie mir sagen, ob das Museum geöffnet ist? — Îmi puteţi spune dacă muzeul este deschis?

Cuvinte interogative:
- Wer hat das gesagt? → Ich weiß nicht, wer das gesagt hat. — Nu ştiu cine a spus asta.
- Wen laden wir ein? → Ich weiß nicht, wen wir einladen sollen. — Nu ştiu pe cine să invităm.
- Wem gehört das Buch? → Ich weiß nicht, wem das Buch gehört. — Nu ştiu cui aparţine cartea.
- Was hast du gekauft? → Ich weiß nicht, was er gekauft hat. — Nu ştiu ce a cumpărat.
- Wann fängt der Kurs an? → Weißt du, wann der Kurs anfängt? — Ştii când începe cursul?
- Wo ist die nächste Apotheke? → Kannst du mir sagen, wo die nächste Apotheke ist? — Îmi poţi spune unde este farmacia cea mai apropiată?
- Wohin fahren wir? → Er fragte, wohin wir fahren. — A întrebat încotro mergem.
- Woher kommt dieses Geräusch? → Ich frage mich, woher dieses Geräusch kommt. — Mă întreb de unde vine acest zgomot.
- Warum hast du das gemacht? → Ich weiß nicht, warum du das gemacht hast. — Nu ştiu de ce ai făcut asta.
- Wie viel kostet das? → Sag mir, wie viel das kostet. — Spune-mi cât costă asta.
- Wie lange dauert der Film? → Weißt du, wie lange der Film dauert? — Ştii cât durează filmul?

Prepoziţii/Pronume interogative:
- Woran denkst du? → Ich weiß nicht, woran er denkt. — Nu ştiu la ce se gândeşte el.
- Wofür interessiert sie sich? → Er fragte, wofür sie sich interessiert. — A întrebat la ce se interesează ea.

Separable verbs:
- Wann stehst du auf? → Ich möchte wissen, wann du aufstehst. — Vreau să ştiu când te trezeşti.
- Mitkommen? → Er fragte, ob ich mitkomme. — A întrebat dacă vin cu el.

Timpuri şi moduri:
- Perfekt: Ich weiß nicht, ob sie schon angekommen ist. — Nu ştiu dacă a sosit deja.
- Konjunktiv I (formal): Er fragte, ob sie schon angekommen sei. — A întrebat dacă ar fi sosit deja. (stil formal)
- Konjunktiv II (ipotetic/condiţional): Ich frage mich, ob er kommen würde. — Mă întreb dacă ar veni.

Forma politicoasă (cereri):
- Könnten Sie mir sagen, wo das Büro ist? — Aţi putea să-mi spuneţi unde este biroul?
- Würden Sie mir sagen, ob die Sitzung heute stattfindet? — Aţi putea să-mi spuneţi dacă şedinţa are loc azi?

Directă vs. indirectă (comparare):
- Direkt: "Wann fährt der Zug ab?" — Când pleacă trenul?
- Indirekt: "Weißt du, wann der Zug abfährt?" — Ştii când pleacă trenul?
- Indirect (afirmaţie): "Ich weiß nicht, wann der Zug abfährt." — Nu ştiu când pleacă trenul.

- Subordonată (Nebensatz): propoziţie dependentă în care verbul apare, de regulă, la sfârşit.
- ob: conjuncţie care introduce întrebări da/nu (trad. română: „dacă”).
- Fragewort: cuvânt interogativ (wer, was, wann, wo, wie etc.).
- Verb‑final: regulă de poziţionare a verbului (verbul conjugat la sfârşitul subordonatei).
- Konjunktiv I: mod verbal folosit pentru discursul indirect/formal.

- Foloseşte ob pentru întrebări da/nu: Ich weiß nicht, ob ...
- Foloseşte Fragewort (wer, wann, wo etc.) pentru întrebări deschise: Ich frage mich, wann ...
- În propoziţia subordonată (întrebarea indirectă) verbul conjugat stă la sfârşit.
- Pentru discursul indirect formal poţi folosi Konjunktiv I, dar în vorbirea curentă se foloseşte de obicei indicativul.
- Evită: ob + Fragewort („ob wann...”), folosirea lui dass pentru întrebări, şi ordinea din întrebările directe în subordonate.

Dacă doreşti, îţi pot oferi o listă suplimentară cu propoziţii-model pe nivel (A1–C1) sau explicaţii despre Konjunktiv I cu exemple mai multe.